Era o vreme când Radu Apostol era o revelație a teatrului nou ce sa forma ca o alternativă la clasic si prafuit; era o vreme cand acelasi Apostol era considerat unul dintre liderii acestui nou curent; era o vreme cand Woyzeck-ul de la Braila rasturna prejudecati si impunea noi standarde de montare si creatie teatrala.
Purtata de astfel de ganduri si de amintiri dragi, am pornit catre Teatrul Foarte Mic, pentru o reintalnire cu trei nume dragi mie: Radu Apostol - regizorul, Viorel Cojanu - actorul - si Bobo - performer-ul. A fost ca o intalnire cu niste prieteni dragi, pe care nu i-ai mai vazut de mult: tremuri de nerabdarea de a-i descoperi asa cum au devenit intre timp, te bucuri sincer cand observi ca multe dintre lucrurile pe care le aveati in comun nu s-au pierdut si te simti pregatit sa luati lucrurile de unde au ramas si sa le duceti mai departe.
Cunosteam inclinatia regizorului pentru spectacolele-investigatie (Acasa, 2001), asa ca faptul ca spectacolul s-a nascut dintr-o povestea reala nu ma surprinde.
"Ca pe tine insuti" este un spectacol despre viata total necunoscuta a oamenilor fara adapost, pe timp de iarna. Textul, scris cu o mare sensibilitate de Maria Manolescu plecand de la povesti reale, surprinde toate cliseele din mentalitatea orasenilor care nu s-au oprit niciodata pentru a afla povestea unui om mizerabil, dar om, pana la urma. Niciodata nu intereseaza pe nimeni ce se ascunde in spatele acelei umbre, nimeni nu priveste ochii inlacrimati, incarcati de povesti triste, gata de a fi spuse. Singurele momente cand civilizatia face un favor acestor oameni este atunci cand, la sfarsitul iernii, se face bilantul decesurilor, iar acesti oameni ajung nume in lista celor morti din cauza frigului si a lipsei de hrana si adapost sau, in cel mai fericit caz, o poza intr-un ziar.
Scopul acestor oameni este sa treaca cu bine, in viata, peste iarna si sa nu se ataseze de nimeni pentru ca un astfel de gest nu e potrivit intr-o lume ca a lor in care se comit crime cu mintea senina pentru o geaca, o bricheta si o gura de vodca. Iar daca iarna trece cu bine, sunt pregatiti sa moara oricand, sperand ca vor primi o bucata de pamant si un tratament mai omenesc.
Mihai Sandu Gruia il interpreteaza curat si sincer pe Ioan, fostul preot care si-a pierdut credinta si viata in urma unui sandal pe care publicul in recreeaza cu putinele bucati pe care ni le ofera pe parcursul spectacolului. Monologul sau prin care ilustreaza reactia oamenilor fata de ei, umbrele din zi si stafiile din noapte, este sensibil si sustinut. Textul ar putea intinde o capcana alunecoasa catre fals si exagerare, dar un actor experimentat ca dl. Sandu Gruia nu se lasa pacalit. Fiecare spectator isi va regasi reactiile in acest monolog, si, culmea!, va reactiona exact ca in reteta prezentata: induiosat, va merge acasa si isi va iubi familia/prietenii pentru o clipa - cat se pastreaza vie in minte imaginea acelui om negajit - ca mai apoi sa revenim la rautatile zilnice.
Viorel Cojanu este Rafa, tanarul care printr-o intamplare - voita sau nu, se va descoperi pe parcurs - tulbura existenta celor doi oameni fara de adapost, Ioan si Maria. Cojanu interpreteaza cu usurinta tipul omului din zilele noastre: prins intr-o relatie sufocanta, el nu stie sa isi gaseasca salvarea altfel decat prin gesturi extreme, prin care sa isi testeze reactiile si prin care sa pedepeasca pentru lipsa de atentie. Astfel de gesturi extreme ar trebuie sa inlature barierele si stereotipurile dintr-un cuplu si sa ii apropie cat mai mult de ideal: comunicare si cunoasterea celuilalt. Cu toate acestea, veti vedea cum, la final, ne intoarcem de unde am plecat, chiar si dupa o astfel de experienta-limita.
Mihaela Radescu este Maria, fata cu o poveste dureroasa, care a fost alungata in cauza unui secret rusinos. Monologul sau, desi era unul ofertant, nu a fost exploatat la capacitatile maxime, cum simteam ca se putea. Cu toate acestea, personajul construit de ea este unul veridic, mai ales in partile intunecate prin care ii cunoastem adevarata poveste.
Bobo este Corul homeleșilor si interpreteaza bucatile muzicale compuse de el cu acelasi umor si nonconformism cu care si-a obisnuit publicul. Prin muzica sa live, da mai multa autenticitate spectacolului si il aduce mai aproape de public, iar bucata in care si publicul este invitat sa participe activ este delicioasa, desi s-a mai facut pana acum.
Spectacolul contine multe dintre elementele dragi regizorului: interludiile muzicale (live), sinuciderea ca solutie la monotonia existentei, iubirea atipica dintre doua personaje respinse de societate, actualizarea elementelor de structura ale teatrului antic grec (corul si interludiile, impartirea in acte).
Mi-a placut foarte mult ideea de a provoca publicul sa se transpuna intr-o lume inghetata, dintr-o iarna cumplita romaneasca, pe timp de vara. Ajutati de ventilatoare, viscol ca fundal auditiv, zapada artificiala si jocul actorilor - care pe o zi calda de inceput vara nu au lasat sa se vada vreo picatura de sudoare si au tremurat din toate incheieturile - am reusit cu totii sa ne pacalim creierul si sa ne transpunem intr-o noapte friguroasa de iarna.
Desi titlul ar putea parea naiv sau propagandist, indemnand la iubirea aproapelui ca pe tine insuti, regizorul si echipa au stiut sa nu cada in aceasta capcana si sa puncteze acolo unde era cazul - doar intr-o singura replica a lui Ioan, catre final, se va regasi aceasta sintagma, ca o marturisire a unor lucruri niciodata rostite pentru ca in viata de zi cu zi declaratiile de dragoste sunt desuete.
Faptul ca acest spectacol nu va indrepta felul in care functioneaza societatea si ca vor exista in continuare oameni fara adapost e de la sine inteles. Dar o apropiere de acest fenomen este binevenita si poate ca, in timp, ceva se va schimba. Mentalitatile nu se schimba deodata, radical, ci trebuie educate in fiecare zi, putin cate putin.
Un spectacol foarte interesant, ca concept si realizare, al carui site il gasiti aici. Minunat realizat acest site, va las sa il descoperiti.
"Ca pe tine insuti" va fi reluat din toamna, odata cu stagiunea noua. Il recomand cu caldura tuturor!
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu